Mă las de fumat


ma las de fumatSă te laşi de fumat e o experienţă individuală prin care treci o singură dată în viaţă. Restul sunt iluzii, minciuni pe care ori ţi le spui ţie, ori le îndrugi altora pentru că ţi-e târşă sau pur şi simplu planuri pe care vrei să le materializezi cândva.

Doar că acel cândva nu vine decât atunci când simţi că nu mai vrei să fumezi. Nu atunci când TREBUIE să te laşi de fumat. Nu atunci când ţi-a spus mama că te paşte o moarte lentă şi dureroasă dacă fumezi. Nu atunci când te-a ameninţat iubitul sau iubita că te părăseşte dacă nu laşi ţigările. Degeaba te-a pus şeful să alegi între pauza de ţigară şi avansarea aia pe care o aşteptai. Momentul ăla vine când… drumroll, please… 

Momentul ăla vine când te trezeşti. :)))) Când te trezeşti la propriu şi la figurat. Când îţi dai seama că nu, nu e mai bună cafeaua dacă fumezi o ţigară dimineaţa, înainte ca organismul să se fi dezmeticit de-a binelea măcar.

Te laşi de fumat când îţi dai seama că îţi place gustul cafelei oricum, dar eşti constrâns de dependenţă să bagi şi otrava aia.

Te laşi de fumat când constaţi singur cât timp pierzi zilnic. Că vrei, nu vrei, TREBUIE să iei pauza de ţigară, că altfel e vai şi amar.

Te laşi de fumat când constaţi că ideile bune nu-ţi vin la ţigară. Shocker, right?! Îţi vin idei grămadă când eşti relaxat şi le laşi să vină, iar ţigara n-a făcut altceva decât să se insinueze mârșav în momentele tale de linişte.

Şi… apropo de linişte… nu-i aşa că e atât de romantic ca după o partidă de amor, în loc să rămâneţi îmbrăţişaţi, să îi şopteşti senzual la ureche: „Mergem la bucătărie să fumăm o ţigară?”.

Întotdeauna depinzi de ţigara de după – de după micul dejun, de după prânz, de după cină, de după ce ai coborât din autobuz, de după ce ai rezistat eroic în şedinţa de la birou, ţigara de după ultima ţigară care parcă n-a intrat aşa cum trebuie :)))) … iar lista poate continua până epuizez toate handicapurile pe care le-ai căpătat fără să-ţi dai seama odată ce ai aprins o ţigară.

Te lași de fumat când îți dai seama că nu ești liber câtă vreme TREBUIE să mergi la magazin chiar dacă tu n-ai chef sa ieşi din casă. Un câine, de bine, de rău, te mai înveseleşte, are grijă de casă, chiar merită să-l scoţi afară indiferent de condiţiile meteo. Da’ madam la țigaret? Cam ce beneficii îți aduce? Serios acum… Te lași de țigări când faci tabelul ăla cu plusuri şi minusuri şi constaţi că la minusuri e veselie mare şi la plusuri e jale. Cam aşa stă treaba când renunţi la fumat. Te laşi pentru că vrei. Te laşi pentru că tu, la bază, nu eşti fumător.

Tot ce poti să faci este să te redescoperi pe tine însuţi şi să îţi dai seama din nou ce gust bun aveau cafeaua, berea sau un fresh de portocale înaine să îţi prăjeşti papilele gustative. Apoi o să constaţi cu stupoare că n-ai nevoie de ceva care să îţi ţină tot timpul gura şi mâinile ocupate.

Te laşi de fumat când constaţi cât de ridicol sună toate cele de mai sus. Nu este o bătălie atât de grea pe cât o fac să pară fumătorii înrăiţi, dar nici pe atât de uşoară pe cât o prezintă lupii moralişti care încă au pachetul de ţigări pitit pe undeva sau fumează ocazional „n-am, dă-mi tu” şi „altora” 😉 .

De fapt, cu cât conştientizezi mai repede că a te lăsa de fumat nu este o bătălie, cu atât mai uşor îţi este să renunţi. În esenţă, nu te lupţi cu un viciu, ci regăseşti nefumătorul din tine şi iti dai seama că nu ai nevoie de un fals prieten care să te ţină de mânuţă non-stop, în timp ce pe la spate îţi goleşte portofelul şi-ţi şuteşte ani din viaţă 😉 .

Te laşi de fumat când nu mai ai nevoie de un fals sprijin la cafea, la agăţat, cât aştepţi autobuzul, când eşti stresat, plictisit sau când vrei să te relaxezi. Aşa te laşi, de fapt, de fumat.

Desigur, aud deja ecouri cu privire la kilogramele în plus care te aşteaptă la cotitură după ce te laşi de ţigări, la sevrajul crunt, cu dureri de cap, insomnie şi zile în care ai da un întreg regat pentru o ţigară.  Mi se pare cât se poate de corect să existe un preţ ce trebuie plătit din moment ce ai renunţat cu atâta uşurinţă la independenţă când te-ai apucat de fumat.

Dacă primul tău gând după ce ai citit aceste rânduri începe cu „Da, dar…”, îţi recomand călduros să le mai citeşti o dată. Poate ai ratat cumva paragraful în care subliniez că:  Te laşi pentru că vrei. 😉  Dacă tot nu ţi-a picat fisa, poţi să te joci cu focul în continuare şi să reciteşti textul cu altă ocazie. Toate la timpul lor. Doar că ţigările au prostul obicei de a-ţi scurta timpul pe care îl ai la dispoziţie pentru a lua o decizie.

Scrie un comentariu

Din categoria Daily Dilemmas

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.