Ploaia le spală pe toate

Te trezeşti. De nevoie, nu de plăcere. Tocmai visai ceva şi cine naiba ar vrea să se trezească dintr-un vis frumos. Poate doar pesimiştii. Zâmbeşti prosteşte. Nu, perverşilor, nu era un vis dintr-ălea ruşinoase. Nicidecum. Dar cine-şi mai aduce aminte ce-a visat. Era frumos şi gata. Gata, adica te-ai trezit. Că ţi-a trebuit viezure. Pardon, pisica. În orice caz, un viermuş patruped blănos ce-şi găseşte de lucru prin cameră când ţi-e somnul mai dulce şi visul mai intens. Te gâdilă ceva pe la nas. Nu poţi să respiri şi instinctul de supravieţuire îţi urlă în ureche: Lepră! Scoală de coloşa! Alertă de gradul zero!
Ai întârziat oricum. Aşa că în loc să arunci cu şlapucul către puşlamaua mieunătoare, o mângâi frumuşel pe creştet, îi spui bună dimineaţa, iar ea miaună satisfăcut. Şi-a făcut datoria de cuc. Nu mai râde dom’le ca tolomacul!