Teoria chibritului lipsă

O zi obişnuită. Culcat cu mult după miezul nopţii, trezit pe când cocoşul încă visa puicuţe împiedicate.

Obosit nevoie mare, pleci spre şcoală. Rezolvi în viteză ce era de rezolvat şi te întorci acasă. Somn? Nicidecum, ai încă treburi de făcut. Dat fiind că eşti cafegiu notoriu, concluzionezi că o cafea te-ar ajuta.

Te duci întins către bucătărie şi dai să aprinzi aragazul. Deh, n-ar fi şezut bine un filtru de cafea pe bufet? Ar fi şezut, aşa cum şezi şi tu cu mâna pe cutia magică. Dai să scoţi chibritul salvator şi constaţi cu stupoare că n-a mai rămas în cutie decât o jumătate de băţ, din nefericire nu partea pe care să o poţi aprinde.

Bucurie la cutie

Şi-am plecat, în dorul lelii, la plimbare. Încotro? Vreo idee nici c-aveam. Ai să spui că fac reclamă. Sau că m-au plătit pesemne, cu bănuţi frumoşi din aur, cu bancnote ori lingouri, pentru-aşa publicitate. Zău vă spun că n-am primit fir de plată de la dânşii.

Ploaia le spală pe toate

Te trezeşti. De nevoie, nu de plăcere. Tocmai visai ceva şi cine naiba ar vrea să se trezească dintr-un vis frumos. Poate doar pesimiştii. Zâmbeşti prosteşte. Nu, perverşilor, nu era un vis dintr-ălea ruşinoase. Nicidecum. Dar cine-şi mai aduce aminte ce-a visat. Era frumos şi gata. Gata, adica te-ai trezit. Că ţi-a trebuit viezure. Pardon, pisica. În orice caz, un viermuş patruped blănos ce-şi găseşte de lucru prin cameră când ţi-e somnul mai dulce şi visul mai intens. Te gâdilă ceva pe la nas. Nu poţi să respiri şi instinctul de supravieţuire îţi urlă în ureche: Lepră! Scoală de coloşa! Alertă de gradul zero!
Ai întârziat oricum. Aşa că în loc să arunci cu şlapucul către puşlamaua mieunătoare, o mângâi frumuşel pe creştet, îi spui bună dimineaţa, iar ea miaună satisfăcut. Şi-a făcut datoria de cuc. Nu mai râde dom’le ca tolomacul!

N-am iţari la bişicletă

No bine mă…
Veni şi primăvara. Soare, păsărele, zambilici şi zâmbilici pretutindeni. Toate bune şi frumoase. Mă plângeam acum o lună că e frig şi ce n-aş da, să pot ieşi cu bicicleta.

Şi-a trecut frigul. Şi bicicleta mea stă tot pe post de mobilă.

Şi te întrebi acum, pe bună dreptate, ce-mi lipseşte.

Că voinţă am, vreme favorabilă este. Şi-atunci unde-i buba?
Iaca, n-am echipament adecvat. Care va să zică, n-am caşchetă şi iţari de bişicletă.

Procesul

 

Taci mă, că fluieri a pagubă!

Astăzi mi-am pus ciorapii pe dos. O fi semn rău? Oare tre’ să le pun sare? Sau să-i fac ghem şi să-l arunc peste umăr, iar apoi să scuip în sân? Habar nu am care-i procedura. Dacă ştiţi ceva mai mult, lămuriţi-mă şi pe mine.

Ziua iubăreţilor sau cum socoteala de-acasă…

Cântecele de amor, felicitări cu sau fără sclipici, inimioare gigantice de pluş… totul e pufos şi roz… păsărelele zburdă şi ciripesc de ţi-e mai mare dragul, iar frigul parcă s-a mai domolit şi el de atâta dragoste.

Asta da descoperire, nene!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am râs bine de tot la vederea acestei imagini. Poate pentru că am simţul umorului, poate pentru că sunt fată. Sper ca reprezentanţii sexului masculin să nu şi-l piardă subit. Enjoy:

Reclamă nesimţită

Ziua bună,

Deschid browser-ul în dimineaţa asta frumoasă de duminică. Şi ce-mi apare în faţa ochilor? Ei bine, o reclama cât capul meu de mare sub forma site-ului RCS&RDS. Bun, mă întreb de unde a apărut, că doară eu n-am accesat aşa ceva. În secunda următoare observ că 90% din taburile deschise erau pe aceeaşi pagină. Măi să fie, băieţi, aveţi tupeu, nu glumă.

Sorcova, vesela…

Dacă nu te doare capul a doua zi înseamnă că vinişorul a fost curat ca lacrima, din struguri de calitate. Sau, cine ştie, că ai băut mai mult suc decât alcool.

Dacă te-ai culcat abia spre ziuă şi te trezeşti la 2 ore după, cu senzaţia că eşti odihnit, ignor-o, îţi va trece imediat ce te-ai dat jos din pat.